Restaurare pictura Biserica Jirov

Restaurare pictura Biserica Jirov

Lucrarile de restaurare au inceput in 2013, ...... continuare

---------------------------------------------

Sponsori

Alaturi de enoriasii parohiei Jirov, care contribuie continuu la lucrarile de restaurare, au ajutat si:

- Consiliul Judetean Mehedinti

- SC VITICOLA CORCOVA SRL

- SC AVB SECURITY SRL

In prezent se lucreaza in zona pronaosului iar cu ajutorul dumneavoastra, lucrarile vor continua si in acest an.
Doamne ajuta !

---------------------------------------------

Donatii

Donează 3% din cifra de afaceri sau 20% din profit (pers. juridice)

 

 

Radioul Patriarhiei RomaneRadio Trinitas------------------------------------------
Televiziunea TrinitasTrinitas TV------------------------------------------
Ziarul LuminaZiarul Lumina-----------------------------------------
Agenţia de ştiri BASILICA

 


Sfântul Nicodim cel Sfintit de la Tismana

 

Sfântul Nicodim, călugar sârb, cărturar şi caligraf recunoscut in cercurile culturale ale vremii. Misiunea sa in Ţara Româneasca a fost, sigur, foarte complexa şi importanta pentru acele timpuri. “El sosi pentru a propovadui călugaria cea buna şi harnică a închinătorilor neobosiţi, a caligrafilor, miniaturiştilor, legătorilor de carte, zidarilor şi zugravilor”, acelora care cu râvna învaţăturilor aduse de la Muntele Athos, trebuiau să orânduiască viaţa spirituală în Valahia medievală.

Sfântul Nicodim de la Tismana (n. circa 1320?, Prilep – Republica Macedonia, d. 26 decembrie 1406, Tismana) a fost un arhimandrit, întemeietorul mănăstirilor Vodiiita si Tismana din Oltenia si a mănăstirii Visina pe valea Jiului. Pentru tot ce a făcut pentru ortodoxism si neamul românesc este considerat ocrotitorul Olteniei.

Istoricul Nicolae Iorga presupunea că Sfântul Nicodim s-a născut în Macedonia, la Prilep, ca aromân, dar această ipoteză n-a fost confirmată de niciun istoric macedonean. Istoricii sârbi si recentele cercetări biografice, vorbesc însă de Nikodim Gârcic, alias Nikodim Tismanski, născut in mica localitate Prilep din Kosovo, aflată doar la 5 km de ctitoria lui Stefan Dusan, „Visoki Dečani”, biserica principală a Mănăstirii Deciani, inclusă astăzi în patrimoniul UNESCO. Mama sa era una dintre fiicele domnitorului Basarab I, prin intermediul căruia Sfântul Nicodim se înrudea cu cnejii sârbi, voievozii transalpini si Tarii bulgari. O înrudire mai apropiată o avea Sfântul Nicodim, cunoscut ca Nikodim Grâcic în Serbia, cu (Stefan) Lazăr fiul lui Pribat, făcând parte din curtea lui Stefan Dusan. Când (Stefan) Lazăr va ajunge cneaz, va dona Mânăstirii Tismana sate sârbesti din regiunea Branicevo, la vest de Golubat, vezi, satele Man. Tismana pe harta regiunii Branicevo. Nu se cunoaste exact anul nasterii, se presupune că s-ar fi născut în 1310, dar mai plauzibil este anul 1320.

Fiind de os domnesc, se va bucura de instruire în mediul bisericesc. La Deciani, lângă Prilep tocmai se construia biserica „Visoki Dečani”. „Iar sântul Botezat fiind dupre obiceiul crestinesc, si crescut întru buna pedepsire, si temere de D-deu si a iubirei în tânără vârstă a prunciei sale, dat a fost de părintii lui la învătătura cărtei. si istet fiind la minte, sântul în scurtă vreme a învătat toată dumnezeeasca Scriptură, care duce întru mântuire, si gramatica cea slovenească, foarte bine si desăvârsit” . În viata lui Isaia este prezentat ca un „adânc cunoscător al Sfintei Scripturi si bun orator”.
În 1335, Sfântul Nicodim întâlneste monahii de la Muntele Athos care vizitau Mănăstirea Deciani, cu ocazia inaugurării ei. Această întâlnire îi va releva drumul pe care îl va urma în viată. Pleacă la Muntele Athos pentru a-si desăvârsi instruirea. Este primit ca frate la Lavra Hilandar. În 1338 primeste numele de Nicodim. În 1341 este hirotonisit ierodiacon, iar în 1343 ieromonah. Mai târziu ajunge protrosinghel. După moartea egumenului mănăstirii este ales în fruntea obştii călugăreşti de la Hilandar.

Prin 1369, Sfântul Nicodim ajunge în Tara Românească, trecând Dunărea înnot (sau plutind pe rasa călugărească, după cum este istorisită una dintre minunile sale.
Lui i se încredinţează, după 1370, de catre domnul Vladislav Vlaicu, prima zidire monahală a Ţării Româneşti, mănăstirea Vodiţa (in anul 1928, în urma săpăturilor arheologice de la ruinele Vodiţei, s-au găsit, sub fundamentul bisericii acestei mănăstiri, temeliile unei alte biserici mai vechi, despre care s-a afirmat ca ar fi fost zidită pe vremea voievodului Litovoi- mort în 1273), în apropierea graniţei de vest cu rol însemnat în strategia basarabilor(În istoria Ţării Româneşti viaţa religioasa a jucat un rol important înca de la inceputurile sale. Înfiinţarea Mitropoliei Ţării Româneşti in 1359 dovedeşte dorinţa primilor Basarabi de a asigura tânarului stat o deplina autonomie. Pentru consolidarea acestei independenţe, în 1370 apare a doua mitropolie, cea a Severinului. Locul amplasării sale in apropierea Cetaţii Severinului, cea mai de vest cetate a Ţării Româneşti, la graniţa statului feudal maghiar, catolic prin excelenţa, arată clar strategia politică a domnilor Basarabi privind locul şi rolul bisericii în viaţa internă şi externă a ţării).
Sfântul Nicodim aduce cu sine nu numai un program arhitectural care începe să capete contur în lumea ortodoxă balcanică(Vodiţa este prima biserică construită la noi cu un plan triconc), ci şi o echipă cu experienta déjà bogată, dobândită în ridicarea câtorva lăcaşe la sudul Dunarii.
În 1375,Sfântul Nicodim este solicitat să facă parte din delegatia care urma să mijlocească pentru Serbia la Constantinopol ridicarea anatemei, datorată conflictului dintre aceste două Biserici din anul 1346, ca urmare a declarării unilaterale a Patriarhiei Sârbesti. Desi SfântulNicodim îndeplinea formal doar rolul de „tălmaci de cuvinte”, Patriarhul Filotei al Constantinopolului l-a apreciat foarte mult pe Sfântul Nicodim, i-a dăruit cârja sa, trei părticele din sfintele moaste ale Sfântului Ioan Gură de Aur, ale Sfântului Ignatie Teoforul si ale sfântului Mucenic Teofil, moaste care se află si astăzi la Mănăstirea Tismana, si l-a făcut arhimandrit. Misiunea delegatiei sârbe a fost încununată de succes, întrucât patriarhul a ridicat anatema aruncată asupra bisericii sârbe.
Se întoarce în Tara Românească unde va întemeia mănăstirea Tismana, la 1378

Între 1399 si 1405 se va retrage la mănăstirea Prislop din Transilvania ca urmare a unui posibil conflict cu Mircea cel Bătrân. Pe Evangheliarul său, există o adnotare a Sfântului Nicodim, care, dacă este intrepretată asa: „Această Evanghelie a scris-o Nicodim în Tara Ungurească, în anul al Saselea al prigonirii lui, 6913 (1405)”, P. P. Panaitescu nu exclude ipoteza ca Sfântul Nicodim să se fi amestecat în treburile politice, devenind incomod pentru voievodul muntean. Însă în 1406 are loc împăcarea, iar staretul se întoarce în Tara Românească. La putin timp după aceea, Sfântul Nicodim se întâlneste la Tismana cu Mircea, care-l numeste „rugătorul domniei mele, popa Nicodim”, iar în noiembrie, la Severin, a participat la întâlnirea cu regele Sigismund.

Se spune că în aceste împrejurări a mai săvârsit trei minuni, în urma cărora regele Sigismund, a rămas profund impresionat si a trecut la credinta ortodoxă. Dincolo de legendă, o cădelnită de argint ce încă se mai afla în 1654 la Tismana reprezenta un dar al lui Sigismund pentru Sfântul Nicodim. De asemenea, regele ungur a acordat în mai multe rânduri privilegii speciale pentru călugării de la mănăstirile Vodita si Tismana si le-a întărit acestora daniile din Serbia.

Sfântul Nicodim se stinge din viată în 26 decembrie 1406 si este înmormântat în pridvorul mănăstirii Tismana. Moastele sale s-au păstrat un timp la Tismana, iar apoi au dispărut fără urmă. Se presupune că acum sunt la Mitropolia din Muntenegru, la Tismana rămânând doar un deget, cel arătător de la mâna dreaptă, alături de crucea sa de plumb.

Minuni

Sunt considerate minuni ale Sfântului Nicodim:

Sfintenia vietii sale si minunile săvârsite atât în timpul vietii, cât si după moarte, prin moastele sale, l-au eternizat. Desi a fost considerat un sfânt încă în timpul vietii, a fost canonizat prin tomosul Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române abia după aproape 550 ani, în 1955, fiind pomenit sub numele de Sfântul Nicodim cel Sfintit de la Tismana, fiind cinstit în calendarul ortodox pe 26 decembrie.

Sursa: